EVOCĂRI:
MARIA SAKA-RĂCILĂ
(11 februarie 1941 – 20 februarie 2023)
MARIA SAKA-RĂCILĂ
sau Îmblânzirea firului moștenitor de comori
MARIA SAKA-RĂCILĂ, pictor-decorator
S-a născut pe data de 11 februarie 1941 în satul Drăgănești, județul Bălți, într-o familie de țărani. Studii: Școala Republicană de Arte Plastice „I. Repin” (actualmente Colegiul de Arte Plastice „Al. Plămădeală), specialitatea Pictură și tapiserie (1955-1961). Se lansează cu câteva tapiserii la prima expoziție de artă decorativă din Moldova (1962). Pictor la Fabrica de textile din Strășeni (1961-1963), metodist la Casa de creație populară din Chișinău (1963-1966). Participă la expoziții republicane, unionale, internaționale. Primele lucrări: „Căsuțe”, „Alge”, „Bufnițe”, „Ieduți” (1961). Aceste opere, fiind în esența lor niște probe de căutare a unor soluții structurale vor contribui la o cotitură de concepție în arta textilă din Basarabia anilor ”60. Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din fosta Uniune Sovietică (1968).
Maria Saka-Răcilă evită procedeele folosite de contemporanii săi de improvizație a motivelor folclorice în țesăturile cu subiect și introduce o nouă viziune în organizarea compozițională, libertatea limbajului în expresia plastică, în care semnul plastic deține prioritatea. Simbolul în tapiseriile sale se instalează la nivelul structural al expresiei. Expresia structurii compoziționale și valorile contrastante ale culorilor relevă un sentiment aparte, o stare anume, iradiază trăiri și simțiri inedite. Concepute într-o originală structură plastică, tapiseriile impresionează prin cromatica utilizată, prin gradații fine de griuri colorate, armonios dispuse pe albul natural al lânii. Procedeele sale de țesut duc, în chip firesc, spre scheme geometrice, ele fiind foarte ademenitoare, în timp ce pentru tehnica goblenului foarte prielnice sunt motivele naturaliste, în ultima perioadă predominând figurativul. Sinteza pe care o realizează Maria Saka-Răcilă este orientată spre alcătuirea unui repertoriu de forme simbolice în spiritul decorativ admis de structura materialului textil, sinteză, atât din punct de vedere artistic, cât și, mai ales, filozofic-conceptual – , dovadă a cunoașterii și pătrunderii în esența substratului mitologic-folcloric al civilizației popoarelor sud-est-europene.
Prin realizarea tapiseriilor „Motive populare” (1973), „Sărbătoarea holdelor” (1974, triptic) atinge culmile maturității artistice. Tapiseriile „De la câmp” (1976) (distinsă cu premiul II în cadrul unei expoziții de la Moscova), „Ochiul pământului” (1977), „Copiii planetei” (1977), „Motive moldovenești” (1977) au fost expuse la diverse expoziții internaționale în Japonia, S.U.A., Canada, Finlanda, Cipru. În 1990 Maria Saka-Răcilă creează o suită de piese textile – „Mască”, „Vodă”, „Romeo și Julieta”, „Doină”, deosebite prin structura și forma lor, în care primează muzicalitatea culorilor de o expresivitate postimpresionistă. (Actualmente aceste tapiserii întregesc interiorul Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Bălți). În ultimii ani se manifestă cu tapiserii camerale: naturi statice „Vază cu flori” (1993), peisaje „Pasărea neagră (1992), „Compoziție”, „Peisaj” (1993), „Cataclisme”, „Zbor frânt” (1998).
În ultimele sale lucrări coloritul vădește o vocație picturală. Materialul textil și ritmica organizării capătă aici expresivități plastice, sensuri metaforic, cristalizându-și astfel un limbaj metaforic original. Fiind unul dintre întemeietorii tapiseriei noastre contemporane, ea obține, prin folosirea diferitor materiale – lână, păr de capră, rafie, sfoară, bumbac, cânepă, descinderea tapiseriei din plan în spațiu, vizând o maximă eficiență de texturi și o sublimă trăire estetică.
În 1987 i-a fost conferit titlul onorific „Maestru Emerit în Arte”. În 1996 a fost distinsă cu medalia „Meritul Civic”. În 1998 este distinsă cu Premiul Național pentru seria de tapiserii: „Motive populare”, „Culorile pământului”, „Baladă ciobănească”, „Ochiul pământului”, „Doină”, „Romeo și Julieta”, „Mască” ș.a. Premiul pentru Excelență al Uniunii Artiștilor Plastici (2007); Premiul Ministerului Culturii (2008); Medalia „Mihai Grecu” a Uniunii Artiștilor Plastici – pentru „promovarea valorilor intelectuale, artistice și morale” (2021).
APRECIERI
„Creația Mariei Saka-Răcilă reflectă avântul spiritului creator orientat spre lărgirea hotarelor artistice și informative ale operei. Practicând pe parcursul a mai multor decenii tapiseria, artista a trasat o filieră inedită ce a încorporat în sine metamorfoze ale tradiției folclorice de reprezentare plastică și simbioze ale acestora cu caracteristici ale altor genuri, creând sintaxe și expresii de iminentă originalitate…
Maria Saka-Răcilă s-a evidențiat în calitate de colorist de o rară sensibilitate cromatică. Materialele plastice utilizate de autoare în diverse genuri ale creației (fie covor, goblen sau pictură) au fost în permanență mijlocul necesar de deschidere spirituală în fața lumii și o scară simbolică a ascensiunii Mariei Saka-Răcilă spre desăvârșire”.
„Motivul romboidal îi atribuie tapiseriei și un profund conținut simbolic, semnificând în câmpul scoarței, prezența unică și incontestabilă a soarelui, (…). Apărut în fluxul continuu al vârstelor, rombul instituie în imagine un nou sentiment spațial și temporal. În acest nucleu stabil, timpul se dispune ciclic, permițând excursul în vârsta mitică, și pe aceeaşi cale, revenirea în actualitate”.
„Câmpiile Moldovei” este o operă remarcabilă, menționată în 1984 în cadrul unei Expoziții Republicane de Arte Plastice, lucrare achiziționată ulterior la Moscova…E o perlă a frumuseții pământului Moldovei, … artista rânduind măiestrit porțiunile texturii compoziționale cu cele ale sisalului, materializând astfel podoabele câmpiilor moldave și palpabila emanație a căldurii plaiului natal”.
„Maria Saka-Răcilă este una dintre personalitățile marcante din arta plastică din Republica Moldova. Prin lucrările sale, a promovat peste hotare arta plastică din țara noastră. Încă de la debutul său, ea a participat la expoziții din mai multe țări europene. Maria Saka-Răcilă este una dintre artistele care a pus baza tapiseriei contemporane. Atunci, în 1962, împreună cu Elena Rotaru, a reușit să expună o altfel de tapiserie, bazată pe tradițiile populare, pe arta covorului popular și a dat o viziune modernă tapiseriei. De acolo au început să apară alți artiști în acest domeniu. În prezent, mai mulți artiști tineri sunt inspirați din lucrările ei din anii ’60”.
„Maria Saka-Răcilă a realizat lucrări în arta tradiției, iar din anii ‘80 – lucrări de orientare modernă, foarte bine construite din punct de vedere stilistic și compozițional…Este o artistă care știe să găsească echilibrul în suprafețe foarte mari. În ultimii ani, ea și-a îngăduit să picteze pe dimensiuni medii, care sunt la fel de bine construite din punct de vedere al conceptului, fie că sunt motive simple precum naturile statice sau lucrări orientate către anumite simboluri universale. Acestea sunt tratate la fel de bine din punct de vedere compozițional, dar și cromatic și stilistic. Este o pictură de un rafinament excepțional”.
„Tapiseriile Mariei Saka-Răcilă, executate la un nivel remarcabil, marea majoritate în haute-lisse, relevă calități decorative expresive particulare, demonstrând contribuția substanțială a artistei la dezvoltarea tapiseriei în Republica Moldova…
Artista nu imită folclorul, ci îl examinează în spiritul actualității, încearcă o alianță între valorile artistice ale țesutului popular și sugestiile estetice moderne, încorporând organic suflul artei populare în propriul fond creativ”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu