Alexandru (Sandu) GRECU - „Nu concep arta în afara emoției artistice.... ”

 „Nu concep arta în afara emoției artistice.... ”

Alexandru (Sandu) GRECU

(65 de ani de la naștere)

        Regizor, actor, scenarist și profesor de teatru. Este fondatorul și directorul artistic al Teatrului Național Satiricus „Ion Luca Caragiale”.

        S-a născut la 14 februarie 1960, în comuna Colibași, raionul Cahul. După studiile urmate la Colegiul de Arte din orașul Soroca (1977- 1979), studiază la Institutul de Arte ,,Gavriil Musicescu” (actualmente AMTAP – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice), Catedra Regie de teatru (1979-1983). Activitatea profesională o începe ca actor și regizor la Teatrul „A. Mateevici”, Chișinău (1983-1987). Rolul Mancurtului din ,,Halta Viscolelor”, jucat în premieră în 1987, i-au adus aprecierile lui Grigore Vieru. În perioada 1987-1990 a fost stagiar în regie la Teatrul ,,Satirikon” din Moscova. Este discipolul cunoscutului actor rus Konstantin Raikin. Din 1990 este director artistic, actor și regizor la Teatrul „Satiricus” din Chișinău (din 2003, Teatrul „Satiricus I. L. Caragiale”). Pe parcursul carierei, a pus în scenă și a realizat peste 60 de spectacole. A montat piese după lucrări de I. L.Caragiale, M. M. Ionescu, L. Rebreanu, A. Cehov, M. Bulgakov, M. Eminescu, V. Alecsandri, C. Negruzzi, T. Mușatescu, Molière, Ovidiu, N. Esinencu, P. Merimée, D. Crudu, A. Burac, C. Cheianu, A. Strâmbeanu, I. Nechit ș.a.

        A participat la numeroase turnee și festivaluri internaţionale (România, Italia, Franța, Belgia, Elveția, SUA, Suedia, Ungaria, Bulgaria, Germania, Spania etc.).

        Pe parcursul carierei, a fost menţionat cu distincţii și premii, inclusiv: laureat al Premiului de Stat al Tineretului în domeniul artei teatrale (1994, Marele Premiu); Maestru în Artă (1995); Medalia „Meritul Civic” (2000); Marele Premiu Th alia-2000 în cadrul Galei Premiilor UNITEM, pentru spectacolul ,,Maestrul și Margareta” de M. Bulgakov (realizat în 7 limbi: română, rusă, franceză, germană, ebraică, latină, italiană), considerat cel mai bun spectacol al anului 2000; Premiul pentru originalitate, în cadrul Galei Premiilor UNITEM, pentru spectacolul ,,Carmen” de P. Merimée (în limba spaniolă) (2002); Marele Premiu în cadrul Galei Premiilor UNITEM, pentru spectacolul ,,O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, considerat cel mai bun spectacol al anului 2003; Premiul pentru cea mai bună regie, în cadrul Galei Premiilor UNITEM 2004 (,,D’ale carnavalului” de I. L. Caragiale); Premiul UNITEM ,,Alexandru Fedco”, „Cel mai bun manager” (2005); Marele Premiu în cadrul Galei Premiilor UNITEM, pentru spectacolul ,,O noapte furtunoasă ”de I. L. Caragiale, „Cel mai bun spectacol al anului 2006”; Premiul de excepţie pentru proiectele ,,Promovarea dramaturgiei naţionale” și ,,Integrala Ion Luca Caragiale”; Premiul ,,Orizont” – cel mai bun regizor (2010).

        Distincții: Artist al Poporului (2010); laureat al Premiului Național pentru cultură și artă (2012); Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor, București (2014); Ordinul Republicii (2020).

        Roluri în filme: Clarinetistul – „Cine arvonește, acela plătește” de Gh.Urschi; Agronomul – „Codrii” de V. Pascaru; Mirele – „Nunta” de M. Chistruga; Salvamarul – „Iarba dracului” de T. Tătaru; Agent de securitate – „Polobocul” de T. Tătaru; Aprovizionator cu chimicale – „Întoarcerea blândului demon” de T. Tătaru și altele.

        A montat și spectacole pentru TV.

        Lector superior la AMTAP (din 1996).

        Președinte al UNITEM (din 2009).

Confesiuni

        „De numele marelui Caragiale sunt legate cele mai importante evenimente artistice și cele mai vii sărbători ale sufletului pe care le-am trăit în ultima vreme. În anul 2002, declarat de UNESCO Anul Caragiale , am pus în scenă nemuritoarea piesă „O scrisoare pierdută”, cu care am cucerit Marele Premiu, în cadrul Galei Premiilor UNITEM  – 2003. Succesul a fost reeditat un an mai târziu, în 2004, când ni s-a acordat, la aceeași Gală, tot pentru montarea unei piese caragialene, „D”ale carnavalului”, același prestigios Mare Premiu și titlul de Cel mai bun spectacol al anului. Astfel a demarat, cu un succes răsunător chiar din start, proiectul cel mai temerar realizat vreodată la Satircus – Integrala Caragiale”

(Alexandru Grecu)

        „Suntem un teatru cu cea mai pronunţată poziţie civică, cu o verticalitate bine pusă la punct pentru că, indiferent ce guvernare a fost, teatrul Satiricus a rămas permanent în opoziţie, vorbind adevărul din scenă. Ce ar însemna un teatru de satiră? El este dator să spună adevărul fără retușuri, vrem sau nu, e sanitarul societăţii. Din momentul în care vom bate din palme și vom aduce laude guvernanţilor, politicienilor noștri, din acel moment, cred că nu va mai exista teatrul Satiricus. Drept dovadă urmăriţi repertoriul nostru – ,,Dictatorul”, ,,Caligula”, ,,Made în Moldova”, ,,O scrisoare pierdută”, ,,Maestrul și Margareta”, ,,Golanii revoluţiei moldave”, ,,SRL Moldovanul”, ,,Jertfe patriotice”, ,,Ho, Ţară” etc.”

        „Misiunea unui director de teatru este și aceea de a fi un fel de pedagog, un fel de tată. Toate generațiile de actori din Teatrul „Satiricus” au fost crescute de mine și am dorit ca fiecare proiect să dea o dimensiune  pentru actorii mei, alte valori, alt stil de joc, alte performanțe. Am început să montăm Caragiale cu  „O scrisoare pierdută” în 2002. În toată perioada următoare, am montat numai Caragiale și pot spune că a exitat o trupă Satiricus până la montarea lui Caragiale și o cu totul alta după integrala Caragiale.  Ei au crescut prin Caragiale, au avut posibilitatea asta pentru că acest uriaș „Moș virgulă” este foarte pedant și totodată îți dă posibilitatea să exersezi la nesfârșit tot alfabetul actoricesc. Să joci Caragiale ? Să intri în pielea personajelor lui care sunt  realiste și, totodată, duse până la absurd. La el se îmbină în același timp ironicul cu tragicul, excentricul cu intimitatea… Un mare dramaturg ! La care ai impresia că orice piesă este o simfonie pentru multe, multe instrumente. Un regizor dacă este atent trebuie să muncească pentru a acorda toate aceste instrumente. Să sune la unison. Altfel, îl distrugem pe Caragiale, facem spectacole superficiale și uităm că I. L. Caragiale  este contemporan în toate timpurile și este … mai contemporan decât noi. Caragiale trebuie citit între virgule, între cuvinte, între texte. Caragiale nu este doar un scriitor de situații, este un mare dramaturg care știe să descrie până la mici detalii fiecare personaj. De aceea, nici o replică, nici o remarcă a lui nu trebuie trecută pe deasupra de către regizor. Pe mine, ca regizor, Caragiale m-a format și mi-a dat multă încredere.” 

Aprecieri

        „… E omul care unește oameni și îi motivează să facă frumos atunci când mulți ar descuraja sau ar lăsa mâinile în jos. Din anii `90, atunci când a revenit inspirat de la Moscova, unde a fost stagiar sub îndrumarea lui C. Raikin, Sandu Grecu a stat neobosit în fruntea trupei, împletind continuu atribuțiile și îngrijorările directorului de trupă cu sarcinile și elanurile directorului de scenă.”

Mariana Ciolan, critic de teatru de la București.

        „Sandu Grecu nu a moștenit de la cineva acest excepțional teatru ca să-l conducă, așa cum se întâmplă la teatrele finanțate de Stat și a căror conducători sunt numiți pe criterii politice, ci este un proiect personal al vieții sale, un proiect pe care a reușit să-l ducă pe culmi artistice performante greu de egalat. Grecu este un altfel de Matei Millo al teatrului românesc, unul modern și cu infinit mai multe și grele provocări. Fiind un artist total, a înțeles foarte bine ce înseamnă universalitatea artei, a culturii. Sub acest resort, a făcut ca proiectul vieții sale – Teatrul National Satiricus  „ Ion Luca Caragiale”– să intre în universalitate, prin proiecte singulare și comune cu teatre din alte Țări, prin turnee triumfătoare pe alte meridiane ale lumii și prin recunoașterile internaționale de rigoare.”

Mihai CONȚIU, jurnalist

Revistă bibliografică 

        Grecu, Alexandru. De la „Moțoc” la „Caligula” : Scenarii și dramatizări de Alexandru Grecu / Alexandru Grecu ; scenarist : Alexandru Grecu ; ed. îngrijită de Ion Diviza ; coord : Victoria Cazacu. – Chișinău : Bons Offices, 2008. – 332 p. : fotogr. – ISBN: 978-9975-80-195. – (Teatrul Satiricus).

        „Dramatizările lui Alexandru Grecu sunt o mostră de literatură concepută din literatură. E o experiență de lectură care dezvoltă deprinderea de a reflecta teatral asupra actului literar. De a determina, în planul propriei creații și a apropia, astfel, modelele clasice literare de teatrul contemporan.

        Adaptările scenice pleacă de la un anumit cod literar, constituindu-se, mai apoi, prin parodie, satiră, dezvăluire sau nuanțare, în versiuni originale proprii. Proza clasică devine pretext, laitmotiv sau generator al noilor texte dramatice (sârguincios ucenic la clasici).

        Spectatorii asistă aiuriți la metamorfozele personajelor : natura e caricaturală în intenții, ridicolul e pretutindeni, zâmbetul e îndurerat, crud, denunțător…” . Sunt reflecțiile criticului de artă Pavel Proca desprinse din prefața cărții. 

        Iar Victor Alerguș vine cu câteva impresii de lectură, găzduite de coperta a patra a cărții prezentate. Reproducem un fragment : „Sandu Grecu a descifrat textele pline de miez ale unor mari scriitori naționali și universali, aducându-le la cunoștința și înțelegerea noastră, a cititorilor și, mai ales, a spectatorilor de rând”.

        Un deceniu cu SATIRICUS / red. coord. : Ion Diviza. – Chișinău : Universitas, 2000. – 230 p. – (Teatrul Satiricus). – ISBN: 9975-913-12-1.

        Volumul este un omagiu adus Teatrului „Satiricus” la cea de-a 10-a aniversare, sărbătorită în anul 2000 şi cuprinde articole despre Teatrul „Satiricus”, spectacolele jucate, actori – scrise de scriitori, jurnalişti, critici teatrali. Lucrarea începe cu o urare a fostului primar general de Chișinău, Serafim Urecheanu, după care urmează un articol semnat de Sandu Grecu, regizor, actor și director artistic al Teatrului Municipal „Satiricus” – Cu melanconie, despre soarta... ironiei. Menționăm și alți autori, cum ar fi Iulian Filip, Ion Diviza, Tatiana Corai etc. La final este inclus Un succint bilanț: spectacole și distribuții. Este important de menționat că în paginile cărții sunt incluse și fotografiile actorilor Teatrului „Satiricus”.

        Coroliov, Elfrida. Regizor. Actor. Spectacol : Anii 1930-2010  : Creația scenică a Teatrului Național „Mihai Eminescu”, Teatrului Național Satiricus „Ion Luca Caragiale”, Teatrului „Eugene Ionescu”, Teatrului de Revistă „Ginta Latină” / Elfrida Coroliov ; trad. de Pavel Pelin. – Chișinău : UNITEM, 2016. –  272 p.   

        Iată o carte de analiză și sinteză despre mișcarea teatrală din Republica Moldova, care poate fi așezată pe raftul cu cărți utile al oricărui critic de arte, mai ales, dar și al tuturor cititorilor interesați de fenomenul teatral din arealul cultural de la noi.

        Autoarea cărții, doctor în studiul artelor, Elfrida  Coroliov menționează : „Monografia este dedicată regizorilor care au determinat, la diferite etape,  dezvoltarea teatrelor din Chișinău. Entități artistice care se deosebesc esențial – Teatrul Național „Mihai Eminescu”, Teatrul Național Satiricus „Ion Luca Caragiale”, Teatrul „Eugene Ionescu”, Teatrul de Revistă „Ginta Latină” – analizate în lumina principiilor regizorale ale unor directori de scenă precum Daniil Bondarenko, Victor Gherlac, Valeriu Cupcea, Nadejda Aronețkaia, Veniamin Apostol, Sandri Ion Șcurea, Andrei Băleanu, Ilie Todorov, Alexandru Vasilache, Alexandru Grecu, Petru Vutcărău, Mihai Fusu, Veaceslav Madan, Petru Hadârcă, Alexandru Cozub, Vitalie Drucec, Silviu Fusu, Tudor Țărnă, reflectă natura polivalentă a proceselor socioculturale care au loc în Republica Moldova pe parcursul a 8 decenii (anii 1930-2010)”.

        „Elfrida Coroliov analizează fenomenul teatral prin prisma căutărilor și realizărilor artistice ale celor mai de seamă directori de scenă, care au creat spectacole și chipuri artistice rămase pentru totdeauna în analele istoriei naționale și în memoria publicului moldav”, constată, regizorul Alexandru Grecu, Artist al Poporului, Președinte al UNITEM.

        Astfel, Colecța UNITEM se îmbogățește cu o nouă carte de referință : al 11- lea volum ce prezintă o cercetare de amploare a proceselor cultural-artistice care se înregistrează în teatrul moldovenesc începând cu anul 1930 și terminând cu sfârșitul primului deceniu al sec. XXI.

        Caragiale să ne judece / ediție îngrijită de Ion Diviza.– Chișinău : Universitas, 2006. – 268 p. – ISBN: 9975-9657-5-X.

        Lucrarea face o incursiune în activitatea Teatrului Municipal „Satiricus” din Chișinău, începând de la fondare, din anul 1990 până în anul 2006. Cartea are o structură bine definită, pentru a oferi cititorului informaţii ample despre teatru (cu toate actele în regulă), spectacolele jucate, membrii trupei teatrale, distribuții („Satiricus” în 1990-2000), premiile primite şi oferite (toate fiind incluse în capitolul Premiile Teatrului „Satiricus I. L. Caragiale”). Tot în această carte, veți găsi Stagiunile teatrului, în perioada anilor 2000-2006, și componența Trupei Teatrului „Satiricus I.L.Caragiale” în 2005. Lucrarea este ilustrată cu fotografii din spectacole, portrete de actori care joacă în spectacolele acestui teatru.

        Este un bilanț, un bilanț frumos la ceas aniversar, cu multe realizări, dar și mai multe poiecte generate de ambițiosul și talentatul regizor Sandu Grecu care, iată, de câteva decenii stă la cârma Teatrului Satiricus și cu onoare îl ocârmuiește. 

        Așadar, Caragiale să-i judece pe cei de la SATIRICUS, iar noi spectatorii / privitorii/cititorii să-i admirăm, să-i aplaudăm și în continuare și să le mulțumim pentru truda ce-au trudit.

Un studiu de Ludmila COTOMAN