EVOCĂRI:
CONSTANTIN BRÂNCUŞI
(19 februarie 1876 – 16 martie 1957)
ZIUA NAȚIONALĂ BRÂNCUȘI
CONSTANTIN BRÂNCUȘI –
un SCULPTOR pentru ETERNITATE...
„Constantin Brancuși ne-a dus în universalitatea lumii făcând din națiunea romană o mitologie, a dat spiritului românesc solemnitate şi cardinalitate, iar din pământul din care s-a născut a creat simboluri şi înţelepciuni pentru toată eternitatea Universului.
Ziua de 19 februarie 1876 este înscrisă în Calendarul Culturii Universale ca o dată biblică, se năştea cel care avea să fie „Patriarhul şi Părintele Sculpturii Moderne”, „Titanul din Hobiţa”, Constantin Brâncuşi, gorjeanul care ne-a dus în universalitatea lumii şi ne-a înrudit cu Dumnezeu.
Omagiat şi celebrat în toată lumea, numele său fiind înscris în Calendarul Culturii Universale și sărbătorit pe toate meridianele pământului. Brâncuși a înfrățit România cu eternitatea lumii și i-a făcut spiritul nemuritor...!”
Laurian Stănchescu, scriitor și jurnalist, autorul proiectul Brâncuși din Parlament și devenit Decret Prezidențial prin semnătura Președintelui României Klaus Iohannis
CONSTANTIN BRÂNCUȘI s-a născut în data de 19 februarie, anul 1876, în localitatea Hobiţa, din judeţul Gorj, sculptor de geniu, membru post-mortem al Academiei Române, unul dintre principalii stâlpi de rezistenţă ai culturii române şi ai renumelui ei în lume, figură centrală în mişcarea artistică modernă, unul dintre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea.
A absolvit, în 1902, Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti.
În 1903, a primit prima comandă a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care a fost instalat la Spitalul Militar din Bucureşti. Acesta este, de altfel, singurul monument public al lui Brâncuşi din Bucureşti.
La scurt timp, în 1906, îşi expune lucrările pentru prima oară la Société Nationale des Beaux-Arts şi la Salon d'Automne din Paris.
În 1907 este prezentată prima versiune a „Sărutului”, care a stat la baza celebrei lucrări „Poarta Sărutului”, din ansamblul de la Târgu-Jiu, din care fac parte şi„Coloana fără sfârşit” şi „Masa Tăcerii”. „Rugăciunea” şi „Domnişoara Pogany” se mai numără printre lucrările celebre ale sculptorului român.
Brâncuşi s-a stabilit la Paris, unde s-a stins din viaţă în martie 1957 - a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse -, lăsând moştenire statului român atelierul său şi un număr important de lucrări. Statul român, condus de partidul comunist, a refuzat însă să accepte moştenirea lui Brâncuşi. Astfel, atelierul său a revenit statului francez, iar Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris păstrează lucrările lăsate moştenire statului român prin testament.
Ansamblul Brâncuşi de la Târgu-Jiu a fost inclus, în 1991, pe lista tentativă a UNESCO. În ianuarie 2018, Ministerul Culturii a redepus dosarul de candidatură al Ansamblului Brâncuşi pentru includerea în patrimoniul mondial UNESCO. Potrivit site-ului Institutului Naţional al Patrimoniului, ansamblul realizat în România este singura lucrare de artă monumentală de amploare creată de Constantin Brâncuşi, care avea la data conceperii proiectului (1935 - 1936) o recunoaştere mondială.
Brâncuși a fost pionier al sculpturii abstracte moderne, iar operele sale în bronz și marmură erau caracterizate printr-o formă pură și elegantă.
Fiind pasionat de sculptura în lemn, Brâncuși a produs numeroase sculpturi din lemn, deseori cu trăsături folclorice. Brâncuși este cel mai bine cunoscut pentru sculpturile sale abstracte cu păsări în zbor și capete ovoide.
În 1912, Constantin Brâncuși creează „Măiastra”, o sculptură numită după o pasăre miraculoasă din miturile românești. Prima versiune a operei era făcută din marmură. Brâncuși avea să mai producă încă 28 de versiuni ale operei în următoarele două decenii.
În 1918, Brâncuși a sculptat în lemn prima versiune a „Coloanei Infinitului”. Creată prin repetiția de elemente simetrice suprapuse, opera a fost inspirată de pilonii caselor țăranilor din România. „Coloana Infinitului” a întruchipat nevoia de elevare spirituală pe care Brâncuși o exprima adesea prin creațiile sale.
În timpul acestor ani de experimente radicale, operele lui Brâncuși încep să atragă atenția publicului internațional. Deja cunoscut în SUA, Constantin Brâncuși găsește colecționari loiali acolo de-a lungul anilor. Între timp, criticii din întreaga lume îi atacă stilul radical.
Mai presus de toate, Constantin Brâncuși a iubit sculptura, care necesita, după spusele sale, „o confruntare nemiloasă între artist și materialele sale”. Brâncuși a lăsat moștenire Muzeului Național de Artă Modernă din Paris tot ce se afla în atelierul său, adică peste 80 de sculpturi, cu o singură condiție. Atelierul său trebuia să fie mutat la muzeu și restaurat. Totodată, în atelierul său au mai fost găsite și sute de fotografii făcute de artist, începând cu anii 1920, cu operele și studioul său.
„Jumătate zeu, jumătate ţăran”, „un om cu mult înaintea timpurilor sale" care a făcut „paşi pe nisipul eternităţii”, artist de geniu al secolului XX, CONSTANTIN BRÂNCUȘI a exprimat în creaţia sa o viziune complet nouă asupra lumii.
Confesiuni
Eu nu sunt nici suprarealist, nici baroc, nici cubist... şi nici altceva de soiul acesta; eu, cu noul meu, vin din ceva care este foarte vechi.
Eu am voit să înalţ totul dincolo de pământ. Cocoşii mei cântă!
Şi păsările mele zboară! Eu nu creez Păsări – ci zboruri!
Eu am pornit, întotdeauna, de la o idee, de la Natură.
Muncind asupra pietrei, descoperi Spiritul - tăinuit în materie, măsura propriei ei fiinţe. Căci mâinile sculptorului gândesc întotdeauna şi urmăresc gândurile materialului.
O sculptură nu se sfârşeşte niciodată în postamentul său, ci se continuă în cer, în piedestal - şi în pământ… Priviţi sculpturile mele până când le veţi vedea!
Cei mai aproape de Dumnezeu le-au văzut…
Aş vrea ca lucrările mele să se ridice în parcuri şi grădini publice, să se joace copiii peste ele, cum s-ar fi jucat peste pietre şi monumente născute din pământ, nimeni să nu ştie ce sunt şi cine le-a făcut - dar toată lumea să simtă necesitatea şi prietenia lor, ca ceva ce face parte din sufletul Naturii.
Coloana de la Târgu-Jiu – un simbol al vieții care se continuă ca o permanentă înălțare a generațiilor, a căror menire este de a crea necontenit la un nivel din ce în ce mai înalt…
Voi nu ştiţi ce vă las eu vouă aici!
Nu mai sunt demult al acestei lumi; sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup - mă aflu printre lucrurile esenţiale…
Constantin BRÂNCUȘI
Aprecieri
Lucian Blaga
„De la gotici încoace sculptura europeană a fost năpădită de ierburi rele, de tot felul de excrescențe care au acoperit cu totul caracterul formei. Brâncuși a fost acela care a eliberat sculptura de tot ceea ce era de prisos și ne-a redat conștiința formei pure. Pentru a atinge acest țel, Brâncuși s-a concentrat asupra formelor simple și directe. Opera lui Brâncuși în afară de valoarea ei proprie, are o importanță istorică în dezvoltarea sculpturii moderne.”
Henry Moore
„Sculptura modernă este o sculptură moleculară al cărei principiu e reîntoarcerea la formele primordiale. Astfel la Brâncuși aflăm reîntoarcerea la forma oului… Oul lui Brâncuși înseamnă într-adevăr nașterea primei unități celulare a sculpturii modern: unul indivizibil, formă perfectă, forță virtuală, indomptabilă și explozivă, un subtil conținut emoțional și o imensă făgăduință. În ou există germenul fecund. Știu că puritatea nu poate fi un țel, întreaga ei natură indivizibilă oprește dezvoltarea, dar coaja trebuie să se spargă, căci viața se naște din diviziune, din multiplicare. Avem nevoie de absolut, dar și de mișcare, de viață.”
Etienne Hajdu
„Germenul, oul, trunchiul, zborul, somnul, sărutul și numarul, toate cauzele primare ale universului se regăsesc în identitatea lor, în motivele operei de artă și în figurile pe care artistul le poruncește pietrei sau metalului. Niciodata sculptura nu s-a apropiat mai mult, prin mâna vreunui alt sculptor, de o reprezentare atat de desăvârșita a esențelor.”
Jean Cassou
„Opera lui Brăncuși a exercitat o mare influență asupra lumii artistice de astăzi, nu numai în sculptură, dar și în arhitectură și în desenul industrial (desing).”
William Zorach
„Orice sculptor își iubește materialele, dar la Brâncuși era ceva mai mult: se apropia de piatră cu sensibilitatea şi, poate, cu veneraţia unui om din preistorie.”
Mircea Eliade
„Brâncuși recunoștea în lemnul pe care-l cioplea, în formele lui robuste, în cicatricile lăsate de toporișcă sau de furtuni, oglindirea ciclului natural pe care tăranul îl împărtășește cu copacii, cu pietrele, cu păsările, cu creșterea și cu moartea lor.”
David Lewis
„Arta lui Brâncuși e senină, armonioasă, opusă deformărilor violente. E o artă a bucuriei de viața, o artă luminoasă, de o intensă vitalitate, o artă a echilibrului și a unității dintre formă și materie. ”
Ionel Jianu
„Dintre tăceri, Brâncuși a ales-o pe cea adâncă, mai grăitoare decât toate, tăcerea omului, și a sculptat-o. A tăcea-tăcere, ce lung infinitiv!”
Constantin Noica
Din Colecția
Biblioteca Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice
Daba, Dumitru. Brâncuși / Dumitru Daba. – Timișoara : Editura de Vest, 1995. – 352 p. – ISBN: 973-36-0247-7.
„Dumitru Daba, gorjean de obârșie după mamă, i-a închinat lui Constantin Brâncuși ani mulți de cercetare, săvârșită cu rigoare și dragoste.
A scris importante sinteze critice de re-cunoaștere a vieții și operei lui Brâncuși, determinat de îngrijorarea față de puțina valorizare, prețuire și înțelegere a artei sculptorului în patria sa.
Un prim volum, „În căutarea lui Brâncuși”, a văzut lumina tiparului la Editura „Facla” din Timișoara în 1989.
O ediție dezvoltată și completată a apărut în 1995 la Editura de Vest din Timișoara, cu titlul „Brâncuși”. Cartea a oferit o complexă evocare biografică a artistului și a discutat dilemele receptării sculptorului, văzut ca „luminos simbol modern al spiritualității românești și universale”. Lucrarea a fost premiată de Asociația Internațională a Scriitorilor și Oamenilor de Artă Români LITER-ART XXI. Versiunea franceză a cărții, publicată în 2002 de Editura Orizonturi Universitare cu titlul „La vérité Brancusi”, a făcut cunoscute opiniile autorului unui public larg.”
(Sorana Georgescu- Gorjan, brâncușiolog român, fiica inginerului care a ridicat „Coloana fără Sfârșit“)
„Magistrala monografie a profesorului universitar Dumitru Daba cu titlul „Brâncuşi”, Timişoara, 1995, reprezintă pentru noi un fel de carte de căpătâi între zecile şi sutele de studii, eseuri şi crestomaţii care s-au scris şi se vor mai scrie despre genialitatea lui Brâncuşi.
Se poate afirma cu deplin temei, că monografia „Brâncuşi” este una din cele mai complete şi profunde exegeze despre viaţa şi opera lui Brâncuşi, din toate câte au apărut până acum în ţară. Poate chiar în străinătate… Realizarea unei asemenea lucrări de asemenea anvergură, care a presupus parcurgerea cvasiintegrală a bogatei bibliografii dedicate până acum marelui sculptor, însemnând o cercetare laborioasă, ce s-a extins pe o perioadă de peste două decenii, posibil şi mai lungă, cu o remarcabilă forţă şi capacitate de investigaţie documentară, cu o rigoare desăvârşită de cercetător pasionat şi prob. Pornind de la primii ani de viaţă ai copilului Brâncuşi prof. dr. Dumitru Daba, el însuşi gorjean de obârşie, în descendenţă maternă, urmăreşte pas cu pas evoluţia artistului, toate etapele formării sale spirituale şi umane, la Craiova, Bucureşti şi apoi, din 1904, la Paris, unde ajunge după peregrinarea sa prin marile oraşe ale Europei, la început de secol.”
(George Manoniu, profesor şi jurnalist)
Constantin Brâncuși - In Memoriam
Un studiu de Ludmila COTOMAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu