CONSTANTIN RUSNAC :
Suflet inundat de muzică…
(Compozitor, muzicolog, contrabasist, folclorist, profesor universitar)
Născut: 6 februarie 1948 în satul Trebisăuţi, raionul Briceni, Republica Moldova, fiul lui Vasile a lui Axinte a lui Dumitru Acuculesei.
Studii : Şcoala republicană de muzică de 11 ani (azi Liceul „Ciprian Porumbescu”) din Chişinău, Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” la două specialităţi: muzicologie şi contrabas. A activat ca profesor de armonie, solfegiu, orchestraţie, descifrarea materialului muzical-folcloric la susnumitele instituţii de învăţământ; în calitate de redactor-şef al Colegiului pentru repertoriile colectivelor artistice de amatori al Ministerului Culturii al RM, prim-viceministru al Culturii, rector al Conservatorului de Stat „Gavriil Musicescu”(actualmente Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice), Secretar General al Comisiei Naţionale a RM pentru UNESCO, Preşedinte al Consiliului Naţional Delfic.
Distincţii: Premiul de Stat al RM, Premiul Comsomolului Leninist din Uniunea Sovietică, Laureat al Festivalului televizat „Песня-79” (Cântecul-79, or. Moscova), Diploma pentru cea mai bună muzică de film în cadrul Festivalului Internaţional al filmului televizat, Chişinău 1980, Maestru Emerit în Artă. Din 1994 este Cetăţean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca (România), iar în 1997 i se conferă titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din acelaşi oraş. Cavaler al Ordinului Gloria muncii.
C o n f e s i u n i
Muzica este creația poporului
Dacă, într-adevăr, dorim să locuim pe un Pământ prosper, trebuie să înţelegem un singur lucru: societatea noastră de mâine sunt copiii noştri, ceea ce vom semăna în sufletul lor astăzi, vom culege mâine, astăzi anume este momentul oportun să ne gândim la sănătatea morală a societăţii de mâine. Să investim deci în copii, cea mai mare bogăţie pe care o avem astăzi, cu certitudinea că nu există o altă investiţie mai profitabilă.
Arta de a susţine un dialog mutual, care catalizează înţelegerea reciprocă şi crează premize pentru a aprecia la justă valoare alte culturi, acceptând, bineînţeles irepetabilitatea şi unicitatea propriei culturi, iar alături de aceasta şi dreptul altora la integritatea şi originalitatea lor culturală, conştientizând faptul că ele, culturile, sunt valori general-umane de importanţă mondială şi fiecare persoană în parte le reprezintă – această artă, destul de complicată, necesită o cultivare deosebită.
Constantin Rusnac (autoacrostih)
Copilăria mi-am lăsat-o ca pe-un basm
în
Casa ce născutu-ma
cu drag,
Oftând prin patruş’opt de-a vremii grea
povară.
Ograda şi tot satul m-au primit cu bucurie
şi mi-au venit
Nănaşi câţiva în prag, chemaţi de dragii mei părinţi
sub
Nucul cel rotat, la cumătrie, cu-o dobă
şi-o vioară.
Sub degete de lăutar corzile năşteau
a câta oară
Sunete-ancestrale ce dintr-odat’
feeric fascinară frageda-mi ureche, şi
Totu-n jur, treptat, se transformă-ntr-un vis,
ce-n
Timp mereu m-a urmărit cu-n zel făr’de pereche –
[pe-
Altarul muzicii vroiam prinos să-aduc,
după puteri; s-
Aprind în suflete multaşteptate şi râvnite
primăveri...]
Nu era nuntă, petrecere sau horă-n
sat,
Nici cumătrie, ori o clacă cât de mică,
ca-n fine
Tata, obosit de căutat, să mă găsească lângă dobă
aciuat,
Tintit cu ochii şi urechea în trompeta lui Chifor ori Zazică,
fraţii Bejan sau Colea Banu;
In scripca lui Chitic, ori Gheorghe Angheluş, Fonea din târg,
Mechiu Ciobanu;
Inmărmurit de-acordeonul Fentei, doba lui Mocioro, Guruţă…,
părea că zbor în ceruri pe-aripi de dor, şi-apoi…
Nebun de fericire eram adus de scumpe braţe-acasă
şi
Nu mai dovedeam de-atâta oboseală s-ajung pân’la cuptor,
cum
Veşted eu cădeam, parcă răpus, pe-o pernă în cotruţă…
Reminiscenţele copilăriei călăuzitu-m-au în calea-mi
trasată grijuliu de Tatăl nostru-n ceruri, cum
Ramuri tinere învlăstăresc în primăvară arborii
prin seva ce din rădăcini îi învioară,
Urcând spre muguri gingaşi care, setoşi, cu tremur o aşteaptă
cum e-aşteptat sacâzul de struna de vioară.
Urcuşul spre Olimpul muzical l-am început anume-atunci,
acolo, în copilărie -
S-ajung pe pisc am vrut, dar n-am ştiut – cu cât mai sus tu eşti,
cu-atât mai de departe el te-mbie. –
Si tata, când a văzut că sunt vrăjit de totu-n jur ce sună
şi e ţesut din stofă muzicală,
N-avu-ncotro şi într-a opta îmi găsi o foarte bună şcoală
în draga noastră, dulce capitală, unde
Navigând prin noianul de sunete nobile,
de mână cu Mozart şi neaoşul colind bogat ornamentat,
Am învăţat să mă-nţeleg nu prin cuvinte, ci-n limba
pe care-am îndrăgit-o atunci, la horă-n sat,
Acolo unde dragoste, speranţă, şi inimă, şi suflet am lăsat,
şi unde azi rămas-au doar
Copilăria mea, a mamei şi a tatei, care din când în când se strâng grămadă,
jucându-se-n hârjoană de-a mijatca în dulcea lor
Cu trei prăsazi, un măr şi-un nuc
o g r a d ă.
„Dacă facem abstracţie de genul acrostihului, adică de rădăcinile lui milenare, ne amintim cu plăcere că în şcoală plictisiţi de lecţii monotone, primul lucru pe care îl facem, încercăm să înjghebăm un acrostih.Este o preocupare bună pentru cei care vor să omoare timpul, fiindcă căutarea unui cuvânt potrivit este o muncă istovitoare. Unii se lasă păgubaşi chiar de la primul acrostih, alţii perseverenţi ca Constantin Rusnac ajung la volumaşe de acrostihuri în care au curajul să-şi scrie propriul acrostih. Este un fel de autoportret. Procedeul utilizat de pictori pentru a se imortaliza, dar mai mult cred că portretiştii îl utilizează dintr-un orgoliu ascuns că numai ei ştiu mai bine propria valoare şi-o pot reprezenta pe înţelesul tuturor.Acrostihul lui Constantin Rusnac nu este din acest gen de autoexprimare, este mai degrabă o încercare de-a păşi exact pe urmele care le-a făcut atunci când a încercat să descrie alţi autori, alţi creatori.Posesorul unei autoironii bine dozate, autorul ştie cum să ne poarte prin labirintul acestui acrostih, fără ca noi să ne jenăm de faptul că ghid ne este chiar el.Epigramiştii au frumoase tradiţii, ei ştiu să-şi facă replici pornind de la poezia adversarului. Sunt convins că acest acrostih al lui Constantin Rusnac v-a avea o replică, se v-a găsi un autor care să-i răspundă tot prin acelaşi procedeu. Şi-atunci noi vom fi puşi în frumoasa situaţie de-a compara şi de-a decide asupra valorii absolute a unui acrostih.La moment, însă, pentru mine este important faptul că Constantin Rusnac a riscat să-şi scrie un acrostih şi să-l scrie bine.”
(Iurie Colesnic, scriitor)
A p r e c i e r i
„Muzician dotat cu capacităţi ne ordinare, Constantin Rusnac ocupă un loc aparte în panorama culturii noastre autohtone”.
Ion PĂCURARU, muzicolog
„Lucrările semnate de Constantin Rusnac se disting nu numai prin coloritul lor pronunţat popular, dar şi printr-o înlănţuire logică de teme, printr-o arhitectonică finisată, prin caracterul lor dinamic, prin forţa emotivităţii – condiţii primordiale ale unei creaţii de artă”.
Vladimir ROTARU, compozitor
„Compozitorul a creat o serie de cântece valoroase, care au devenit parte componentă a vieţii noastre spirituale. Şi aceasta nu e întâmplător. Cântecele lui Constantin Rusnac captivează prin expresivitatea originală şi, principalul, sunt scrise cu mult suflet. Autorul lor ştie să găsească de fiecare dată intonaţii irepetabile, ce redau profunde trăiri omeneşti. Astfel, creaţiile sale sunt îndrăgite de public”.
Serghei POJAR, muzicolog, ziarist.
„Compoziţiile lui Constantin Rusnac vor aduce satisfacere şi bucuria contactului cu creaţia multilaterală a talentatului compozitor, unul dintre cei mai străluciţi maeştri ai mizicii contemporane moldoveneşti”.
Anatolii BADHEN, Dirijor (Sankt-Petersburg)
„Pe Constantin Rusnac l-am cunoscut fără a-l cunoaște. Și a fost suficient. Muzica lui s-a așternut spre înțelegerea mea și a înnodat o relație, o comunicare și comuniune sufletească, o prietenie care și-a vădit existența abia peste ani de zile.Dacă nu exista muzica lui Constantin Rusnac, nu mă simțeam ispitit să meditez la ce este muzica și spre ce tainice tărâmuri își poartă mesajul.Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare!În definitiv, ce este muzica dacă nu o spunere de sine – sonorizarea sinelui celui mai intim, sinceritatea nedisimulată.Muzica este de chemat îngerii.Observați! Nu fac nicio trimitere la muzica lui Constantin Rusnac…Pentru că îngerii se lasă chemați doar de cine vor ei”.
Ioan MÂNĂSCURTĂ, scriitor
„Îi cunoaşte numele republica, pentru care cântă sufletul său de artist şi bărbat. Îi cunoaşte numele pământul şi lumina, de la care a învăţat să împrumute sunetele. Căci iubire este în muzica sa şi speranţă, şi dăruire, aşteptare şi patimă, toate fiind părţi componente ale lumii, adică a ceea ce îl reprezintă mai mult ca orice pe Constantin Rusnac, folcloristul şi compozitorul… Pe Constantin Rusnac setea luminii îi face să cânte şi setea de lumina Patriei, al cărei fir de iarbă şi cer legănat în ochi de copil îl inspiră”.
Ludmila SOBEȚCHI, poetă
„Mărturisesc, că am avut ocazia să observ, cât de profesionist se naşte firescul ritmurilor sub degetele lui iscusite… Constantin Rusnac se simte acasă nu numai în muzica folclorică, ci şi în muzica uşoară, în sunetele dramatice ale spectacolelor teatrale, muzica simfonică şi vocală…”
Ion VATAMANU, poet
„Tânărul compozitor Constantin Rusnac a devenit cunoscut publicului îndrăgostit de muzică prin armonioasa şi densa compoziţie de inspiraţie folclorică „Sărbătoreasca”. Mărturisesc că n-am ascultat demult pe la noi o piesă nouă de concert, în care instrumentele muzicale nu s-ar înghionti, nu s-ar călca pe picior, ci ar suna în bună înţelegere, bucurându-se ori suferind înfrăţite, ca apa izvorului care aleargă spre mare.”
Grigore VIERU, poet
„Un sânge tânăr pulsează în muzica lui Constantin Rusnac interpretată pe scenele mari ale ţării, cântată la şcoli şi la grădiniţe… Ea degajează un suflet proaspăt, o fluidă delicateţe anume prin paralelismul intim cu folclorul”.
Larisa TUREA, jurnalist
„Constantin Rusnac – un sârguincios folclorist şi compozitor, ale cărui creaţii muzicale sunt din plin cântate de orchestrele populare din republica noastră.”
Gleb CIAICOVSCHI-MEREȘANU, muzicolog
„Constantin Rusnac – compozitorul mult apreciat, ambasadorul culturii noastre în lume …”
Claudia PARTOLE, poetă
Un studiu de Ludmila COTOMAN
Din Colecția Bibliotecii AMTAP
Listă bibliografică:
Partituri muzicale tipărite:
- Rusnac, Constantin. Ca la noi în sat = Как у нас в селе : [Melodii populare pentru fluier, trompetă, vioară] ] / alcăt. : Constantin Rusnac. – Chișinău : Lit. artistică, 1981. – 67 p.
- Rusnac, Constantin. Coruri / Constantin Rusnac. – Chișinău : Profesional Service SRL, 2013. – 207 p. – ISBN: 978-9975-4399-811.
- Rusnac, Constantin. Cucușor cu pană sură : cîntece din bătrîni : [pentru voce] / alcăt. : Constantin Rusnac. – Chișinău : Lit. artistică, 1988. – 508 p. : il.
- Rusnac, Constantin. Delfiada : imn pentru cor și pian / muz. : Constantin Rusnac ; text: Ludmila Sobietsky. – Chișinău : Consiliul Național Delfic, 2004. – 6 p. : note.
- Rusnac, Constantin. Folclor muzical din Moldova = Музыкальный фольклор из Молдовы / alcăt. : Constantin Rusnac ; trad. : Vitalie Baltag. – Chișinău : S. n. 1997. – 414 p. – ISBN: 9975-9509-0-6.
- Rusnac, Constantin. Piese folclorice : [pentru taraf] / Constantin Rusnac. – Chișinău : Lit. artistică, 1977. – 132 p. : il.
- Rusnac, Constantin. Romanțe / Constantin Rusnac. – Chișinău : Princeps, 2007. – 104 p. – ISBN: 978-9975-78-431-3.
- Rusnac, Constantin. Șărbătoreasca : poem despre Moldova / Constantin Rusnac. – Chișinău : Lit. artistică, 1983. – 76 p. : il.
- Rusnac, Constantin. Și cîntă viorile = И скрипки играют / Constantin Rusnac. – Chișinău : Lit. artistică, 1985. – 148 p. : il.
- Rusnac, Constantin. Tu, dragostea mea / alcăt. : Constantin Rusnac. – Chișinău : Lit. artistică, 1983. – 128 p. : il.
***
- Ah, cerut-am de la zodii : Romanțe pe versurile lui Mihai Eminescu / Mihai Eminescu ; sel., studiu, tab. cronol., red. : Serghei Pojar ; cuv. înainte : Mihai Cimpoi, Eugeniu Doga, Constantin Rusnac. – Chișinău : Princeps, 2001. – 271 p. – ISBN: 9975-9660-04.
- Melodii și jocuri pentru nai / alcăt. : Vasile Iovu ; ed. îngr. de Constantin Rusnac. – Chișinău: Cartea Moldovenească, 1976 – 140 p.
***
- Rusnac, Constantin. 101 poeme / Constantin Rusnac. – București : Biodova, 2013. – 127 p. – ISBN: 978-606-8384-05-04.
- Folclorul și contemporanietatea : Conservarea, revitalizarea și valorificarea culturii tradiționale / red. : Constantin Rusnac, Vasile Chisăliță, Victor Ghilaș. – Chișinău : Periscop, 2006. – 181 p. – ISBN: 978-9975-9887-5-8.
***
- Rusnac, Constantin. Cuvînt înainte / Constantin Rusnac // În dialog cu dirijorul Alexandru Samoilă / Aurelian Dănilă. – Chișinău, 2001. – P. 36-39.
- Rusnac, Constantin. La Hramul Mariei… / Constantin Rusnac // Vă invită Maria Bieșu : Viziuni actuale asupra operisticii și baletului. – Chișinău, 2000. – P. 36-39.
***
- Constantin Rusnac : Biobibliografie / alcăt. : Lilia Balan. – Chișinău : Biblioteca Națională a Republicii Moldova, 2006. – 152 p. : fotogr., portr. – ISBN: 978-9975-9994-9-6.
***
- Constantin Rusnac : [compozitor, scenarist, profesor universitar, muzicolog și poet] // Calendar Național 2018. – Chișinău, 2017. – P. 633-634.
- Darienco, Claudia. El cântă libertatea, numele sfânt al țării și-al acestui pământ // Piloni ai neamului. Vol. 2 : Portrete de epocă / Claudia Darienco. – Chișinău, 2012. – P. 304-344.
- Jovmir, Nina. Îi cunoaște numele republica, pentru care-i cântă inima sa de artist și bărbat // Verificat : au sufletele inundate de muzică : [Interviuri cu muzicieni, compozitori, dirijori, interpreți despre muzică] / Nina Jovmir. – Chișinău, 2012. – P. 58-69.
- Mânăscurtă, Ioan. Între destin și îngeri // Deslușirea semnelor / Ioan Mânăscurtă. – Chișinău, 2016. – P. 204-2008.
- Mânăscurtă, Ioan. Verticalizarea numelui / Ioan Mânăscurtă // Acrostihuri : Portrete în timp / Constantin Rusnac. – Chișinău, 2014. – P. 5-6.
- Roibu, Nicolae. El apropie muzica de poezie și poezia de muzică // Speranță și destin : (dialoguri, medalioane, eseuri) / Nicolae Roibu. – Chișinău, 2014. – P. 260-261.
- Roibu, Nicolae. Constantin Rusnac // Oglinzile memoriei : (proză și publicistică) / Nicolae Roibu. – Chișinău, 2018. – P. 88-91.
Elaborare : Ludmila COTOMAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu