MIHAI POTÂRNICHE: 75 de ani de la naștere

 

OMAGIERI

MIHAI POTÂRNICHE: 75 de ani de la naștere

 

ARTISTUL care înveșnicește clipa și care niciodată n-a plecat de – ACASĂ…

La toți Binecuvântați și Împliniți Ani, Maestre!
 

MIHAI POTÂRNICHE

Artist fotograf, publicist. S-a născut la 4 ianuarie 1951, la Pohărniceni, Orhei. În 1970 a absolvit Colegiul de Viticultură și Vinificaţie din Chișinău. În domeniul artei fotografice este autodidact. A debutat în calitate de fotoreporter la ziarul raional „Munca pașnică” din Strășeni. Și-a continuat activitatea în calitate de fotoreporter la numeroase publicaţii din URSS, Ucraina și Republica Moldova: cotidianul „Moldova socialistă”, revistele „Femeia Moldovei” și „Moldova” (1977-1997), săptămânalul „Literatura și arta”; la agenţiile de știri ATEM și TASS, Chișinău. Din anul 1997 și până în 2004 și din 2010 până în prezent este director al Departamentului Fotomoldpres TV al Agenţiei Informaţionale de Stat „Moldpres”, secretar general de redacţie al revistei „Moldova”. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova, al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova și al Uniunii Artiștilor Fotografi din Republica Moldova; Maestru în Artă al Republicii Moldova (1993); laureat al Confederaţiei Jurnaliștilor din CSI. A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (2013); Premiul „Ştefan Ciobanu” în domeniul conservării patrimoniului cultural şi al muzeografiei pentru albumul „Republica Moldova. Patrimonial”, Ordinul de Onoare pentru întreaga activitate în domeniul artei fotografice; Premiul Naţional al Republicii Moldova pentru întreaga activitate în domeniul artei fotografice (2015). Premiul Ministerului Educaţiei, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova „Gheorghe Cincilei” (2019).

A editat peste 50 de albume și cărţi: „Acasă. Amintiri”; „Acasă. Portretele pământului”; „Ion și Doina. Doina și Ion”; „Chișinău-orașul vechi și nou”; „Buiucani”; „Republica Moldova. Panoramic”; „Teatrul Naţional de Operă și Balet-50 ani”; „Trandafir de la Moldova”; Andrei Vartic. „Snegur”;  Aurelian Dănilă  „Maria Cebotari în amintiri, cronici și imagini”; Aurelian Dănilă. „În dialog cu dirijorul Alexandru Samoilă”; Aurelian Dănilă „Lilia Amarfii – regina operetei”; „Antologia fotografiei basarabene”, etc. De-a lungul carierei sale maestrul a vernisat peste 50 de expoziţii personale în ţară și peste hotare: la Chișinău, Paris, Strasbourg, Nyiregyhaza (Ungaria), Varșovia, București, Iași, Oradea, Kiev, Odesa, în care a prezentat foto-portrete cu creatori de valoare naţională în domeniile teatrului, muzicii, artei plastice și literaturii, precum și locuri pitorești, evenimente de amploare, care au schimbat cursul istoriei Republicii Moldova.

Oamenii din diferite spaţii geografice au descoperit Moldova și prin intermediul fotografiilor lui Mihai Potârniche.

 

CONFESIUNI

„Noi, cu toţii, venim în lumea asta de „Acasă”. Casa părintească a fost și va rămâne mereu acel suport, acel alean și acel izvor nesecat de la care am deprins și am însușit toate rosturle vieţii. Tema casei părintești, a baștinei, pentru mine înseamnă un univers intim, spiritual-psihologic, în care se concentrează și se adună întreg destinul omului și al pământului nostru strămoșesc…

Pentru un artist fotograf este important să iasă din cotidian, fiindcă până la banalitate nu-i decât un pas. El trebuie să observe ceea ce nu observă alţii. Fotografia este oglinda celui care o realizează…

Fotografia este modul meu de viaţă. Prin intermediul ei trăiesc şi gândesc…

Am început să însuşesc o nouă profesie – cea de regizor de carte. Fac concepţia cărţii, găsesc o armonie dintre text şi fotografie, astfel încât cartea-album să fie ca un film. Aşa am realizat circa 50 de albume.

Fotografia fără metaforă nu este o lucrare artistică”

(Mihai Potârniche)

 

APRECIERI:

 „Domnul Potârniche nu cosmetizează natura, nu cosmetizează oamenii, îi înfăţișează așa cum sunt. Dar știe cum să aleagă locurile și împrejurările cele mai elocvente, care vorbesc despre un neam și despre istoria lui prezentă. De aceea sunt copleșit. Oamenii sunt surprinși în scene de mare naturaleţe. Nu pozează, se simt într-o lume, care este a lor și-n care uneori zâmbesc, de multe ori au figură abătută, alteori le simţim lacrima. Dar peste tot stă simbolic această fotografie metaforică: un copac uscat din care dă un lăstar nou și puternic. Mie mi se pare că asta este semnul sub care stă întreaga artă a domnului Potârniche și întregul înţeles al sufletului basarabean. Niciodată copacul nu se usucă de tot, ci dă întotdeauna lăstare noi”.

(Dan Grigorescu, academician, critic de artă (București)

 

„De ochiul lui Mihai Potârniche nu te poţi ascunde, el înlătură masca și coboară în adâncul sufletului pentru a scoate la suprafaţă caractere, stări sufletești, înălţarea și coborârea omului, arderea lui pentru ceea ce numim viaţă…

Banalul cuvânt fotografie cred că nici nu se potriveşte în cazul de faţă, pentru că e vorba de o adevărată artă. Eu aş numi-o fotografie – nuvelă, o nuvelă de o singură pagină!”

(Spiridon Vangheli, scriitor al poporului)

 

„Să fie Mihai Potârniche fotograf? Mă îndoiesc. El e mai degrabă artist plastic (…). Poet (orice fotografie de a sa e un poem). Eseist (fiecare imagine este o metaforă). Compozitor (sunete încremenite par bisericile care plutesc cu turlele răsărind în ceață, ca desprinse de pământ). Istoric (toate monumentele mai importante ale istoriei noastre din ultimii 20-25 de ani au fost surprinse de el, lucrările sale fiind cele mai adecvate file de istorie). Pictor de icoane (cei doi bătrâni emblematici așteptând la geam, chipuri de țărănci și țărani basarabeni încununate cu aure ș.a.). Călător (o dovadă ar fi fotografiile realizate la Butuceni și Suceava, la Soroca și Putna, la Cetatea Albă și Iași). Filozof (fotografia este modul său de viață, afirmă autorul „prin intermediul ei trăiesc și gândesc”). Regizor (impresionează faptul cum știe să facă să-i pozeze munți și arbori, dealuri și păduri). Enciclopedist (teme diverse, toate împreună alcătuind o carte de vizită a acestui pământ și a acestui neam).”

(Nicolae Dabija, poet)

 

„Poet înnăscut, Mihai Potârniche nu a îmblânzit cuvinte, fiind captivat de imagine, de chipuri, de privelişte, de natură… Cine a văzut albumul ACASĂ, dispărut fulgerător din librării, a rămas copleşit de profunzimea semnificaţiilor aşternute pe celuloid, a descoperit chipul autentic al Moldovei, a zărit acea parte nevăzută a esenţelor atât de drastic forfecate de cenzură. ACASĂ nu are nimic comun cu fotografia de duzină, fiecare imagine fiind o pânză pictată cu inima ani îndelungaţi, fiecare chip developând un univers tainic de credinţă pe care, de fapt, se sprijină această suferindă parte de pământ. Codru şi izvor, Nistru şi Prut, limbă şi datină, doină şi colind, Carpaţii şi Marea, Bucovina şi Dunărea, codrii Orheiului şi casa părintească – o ţară în mişcare, imagini prin care se scurge veşnicia noastră la această ultimă frontieră a latinităţii”.

(Alecu Reniță, jurnalist)

 

„Iconarul acesta, care este Mihai Potârniche, povestește nuvelistic realitatea noastră, dar aceste micronuvele surprinse în fiecare din operele-portrete, peisaje, imagini cu subiect, majoritatea din ele constituind veritabile opere de artă realizate prin instantaneul fotografic deja se constituie întro epopee, într-o remarcabilă epopee a spaţiului, a timpului nostru și a oamenilor care s-au perindat în acest spaţiu-timp, iată că depășind deja un prag milenar! Mulţi ani înainte, dragă Mihai Potârniche, și să fii cronicarul mileniului trei relatând ce se va mai întâmpla cu destinul nostru în timp.”

(Ion Hadârcă, poet)

 

Un studiu de Ludmila COTOMAN